BaGuaZhang
八卦掌
Baguazhang (八卦掌, Bāguà Zhǎng) este unul din principalele stiluri de arte marţiale chinezeşti ale Şcolii Wudang, alături de Taijiquan şi XingYiQuan. Este definit în genreal ca un stil de practică intrenă - NeiJiaQuan. Traducerea literară a sintagmei este „Palma celor 8 trigrame”, făcând referire la cele 8 trigrame din YiJing (I Ching), unul din canoanele daoismului.
Apariţia stilului Baguazhang, ca artă de sine stătătoare, este atribuită lui Dong HaiChuan (董海川), despre care se spune că a învăţat de la maeştrii daoişti şi budişti în munţii din China rurală, în secolul al XIX-lea. Autorităţile chineze nu acceptă în cea mai mare parte originea budistă, susţinând ideea că maestrii erau de origine daoistă, acest lucru reieşind din referinţele frecvente ale stilului la concepte interne asociate daoismului, cum ar fi: teoria YinYang, YiJing şi paradigma specifică daoismului, diagrama Bagua. Asocierea cu învăţătorii budişti vine de la a doua generaţie de discipoli, studenţii lui Dong HaiChuan, între care erau şi practicanţi budişti. Există dovezi care sugerează existenţa unor stiluri de arte marţiale practicate în regiunea în care a trăit DongHaiChuan, care au fost combinate cu mersul în cerc de origine daoistă. Prin munca sa, ca servitor la palatul imperial, DongHaiChuan l-a impresionat pe împărat cu mişcările lui graţioase şi cu abilităţile de luptă, devenind instructor şi gardă de corp la curtea imperială. Dong HaiChuan a predat mulţi ani în Beijing, câştigând în cele din urmă patronajul curţii imperiale.

Discipolii faimoşi ai acestuia sunt: Yin Fu (尹福), Cheng Tinghua (程廷華), Ma Gui (马贵), Song Changrong (宋長榮), Liu Fengchun (劉鳳春), Ma Weiqi (馬維棋), Liu Baozhen (劉寶珍), Liang Zhenpu (梁振蒲) şi Liu Dekuan (劉德寛). Deşi erau disciăpoli ai aceluiaşi profesor, metodele de antrenament şi mijloacele de expresie ale fiecărei palme difereau de la unul la altul. Stilurile lui Cheng şi Liu sunt specializate pe „impingerea palmelor”, stilul Yin este cunoscut pentru întinderea palmelor, discipolii lui Song practică tehnicile „Florii de prun” (梅花, Mei Hua), iar stilul Ma este cunoscut ca „palmele ciocan”. Câţiva studenţi ai lui Dong HaiChuan, inclusiv Cheng TingHua, au participat la rebeliunea luptătorilor. Astăzi, se practică în general stilurile Yin (尹), Cheng (程) sau Liang (梁), deşi încă există şi celelalte stiluri, însă nu sunt la fel de populare.
Caracteristici şi principii
Practicarea mersului în cerc sau „întoarcerea cercului” descrie postura şi metoda de deplasare caracteristică în BaguaZhang. Toate formele folosesc mersul în cerc ca parte integrală din antrenament. Practicanţii merg pe marginea unui cerc în posturi variate, cu faţa orientată către centru, schimbând direcţiile pe măsură ce execută forma. În prima etapă, studenţii exersează flexibilitatea şi aliniamentul corpului prin exerciţii de bază, apoi trec la forme şi mişcări mai complexe şi la forţa exercitată din interior. Deşi aspectele interne din Baguazhang sunt asemănătoare cu cele din Taijiquan şi XingYiquan, ele rămân totuşi distincte.
Multe stiluri cu armă au fost introduse în BaguaZhang; unele folosesc ascunderea, ca “scholar's pen”, sau o pereche de cuţite (鹿角刀, Lùjiǎodāo). BaguaZhang este de asemenea cunoscut pentru practicarea cu arme lungi, bāguà jian (八卦劍), bāguà dāo (八卦刀). Alte arme convenionale folosite: bastonul, suliţa, bastonul scurt, sabia cu cârlig şi sabia obişnuită cu două tăişuri. Practicanţii de BaguaZhang sunt cunoscuţi pentru abilitatea de a folosi orice instrument au la îndemână, bazându-se pe principiile artei lor.
BaguaZhang conţine o gamă foarte largă de tehnici: lovituri de pumn (realizate cu palma, pumnul, degetele, coatele), lovituri de picior, tehnici articulare, proiectări în cerc şi mersul circular specific. Ca atare, Baguazhang nu este considerat nici un stil de arte marţiale cu lovituri directe, dar nici unul bazat pe apucări sau prinderi.

Practicanţii sunt cunoscuţi pentru abilitatea de „a se mula” spre şi dinspre obstacol. Premisa teoriei o reprezintă capacitatea de a lupta cu mai mulţi adversari. Natura evazivă a stilului îi permite practicantului să se mişte în spatele adversarului în aşa fel încât acesta să nu poată ataca.
Deşi ramurile de BaguaZhang sunt diferite în general unele de altele, toate au ca tehnici de bază mersul în cerc, mişcările în spirală şi anumite tehnici specifice.
Mişcările angajează întregul corp prin acţiuni fluide de înşurubare şi deşurubare, folosind tehnici manuale, deplasări dinamice şi proiectări. Mişcările rapide descriu energia transmisă din interiorul abdomenului. Mersul circular creşte forţa centripetă, permiţându-i practicantului să aplice diferite manevre în jurul adversarului.