Wushu Guan
Școala de Arte Marțiale
ChangQuan
长拳
Chángquán (长拳) sau Pumnul Lung se referă la o familie de stiluri de arte marţiale externe din nordul Chinei.
Chángquán se caracterizează prin lovituri de pumn şi de picior cu întindere maximă, fiind considerat un sistem de luptă cu rază lungă de acţiune. În câteva din stilurile Pumnului Lung deviza este „cea mai bună defensivă este ofensiva”, caz în care practicantul lansează un atac din precauţie, atât de agresiv încât oponentul nu mai are oportunitatea de a contracara. Restul stilurilor pun mai mult accentul pe defensivă, arătând că aproape toate tehnicile de Chángquán sunt reacţii la atacuri. Stilul Pumnului Lung foloseşte mişcări largi, extinse şi circulare, pentru a îmbunătăţi mobilitatea corporală a muşchilor, a tendoanelor şi a articulaţiilor.
Chángquán se consideră că are un bun echilibru al tehnicilor de mâini şi de picioare, dar, în particular, este recunoscut pentru impresionantele lovituri acrobatice de picioare. În evenimentele demonstrative, tehnicile pumnului lung sunt cele mai populare şi memorabile pentru învârtirile, alergările, săriturile şi acrobaţiile sale. Mişcările contemporane de Chángquán sunt dificil de executat, necesitând o flexibilitate şi o sportivitate comparabile cu cele ale gimnaştilor.
Istorie
Esenţa stilului Pumnul Lung a fost dezvoltată în secolul al X-lea de Zhao Kuangyin (赵匡胤), Împăratul fondator al Dinastiei Song 宋朝 (960–1279). Stilul său a fost numit Tàizǔ Chángquán (太祖长拳), care se traduce prin „Stilul Pumnului Lung al Împăratului Taizu”.
Perceput ca având o puternică influenţă Shaolin, Pumnul Lung tradiţional a fost promovat la Institutul Nanjing Guoshu de către Han Qing-Tang (韓慶堂), un faimos expert de Chángquán şi de QinNa (擒拿). După înfrângerea lui Chiang Kai Shek (蔣中正) şi închiderea ulterioară a Institutului, Republica Chineză a creat Wushu-ul contemporan, un sport artistic şi foarte popular, inspirat în mare măsură de Pumnul Lung tradiţional. Totuşi, noul Chángquán diferă de stilul vechi, în sensul că se concentrează doar pe demonstraţie. Au fost adoptate lovituri de picior din săritură mai înalte şi mai elaborate, dar şi posturi mai joase, cu scopul de a crea nişte forme estetice mai plăcute. Aplicaţiile au fost rezervate doar pentru sanshou (散手), care a fost păstrat ca disciplină separată de taolu (套路).
Competiţiile de taolu contemporane
Taolu (套路) se referă la secvenţe constituite din seturi de rutine sau forme, reprezentând o componentă esenţială în cadrul antrenamentului de Wushu. Rutinele de Taolu sunt alcătuite dintr-un set de tehnici predeterminate, conectate cursiv între ele şi coregrafiate în conformitate cu anumite principii, filosofii şi sisteme de gândire. Ele incorporează principii stilistice, moduri şi tehnici specifice de atac şi de apărare, în acord cu stilul practicat. Ele cuprind tehnici de mână, tehnici de picior, sărituri, secerări, posturi, prinderi, aruncări, tehnici de luptă liberă, tehnici de armonizare etc. Tradiţional, formele de Taolu erau create în moduri originale, pentru a prezerva tehnicile şi tacticile unei anumite linii sau şcoli de arte marţiale. Ele dezvoltă în acelaşi timp flexibilitatea, rezistenţa, forţa, viteza, echilibrul şi coordonarea, ajutând practicantul să deprindă o ordine tactică în mişcările de luptă. Rutinele de Taolu sunt formate din rutine individuale, de grup, dar şi din rutine de duel, pentru lupta cu partener(i), în care sunt implicaţi 2 sau mai mulţi practicanţi. Acestea au un conţinut bogat şi divers, utilizând o gamă variată de tehnici, care includ deopotrivă tehnici cu mâna goală şi tehnici cu armă.
ChángQuán, Wushu-ul sportiv, s-a dezvoltat din Wushu-ul tradiţional, fiind prezentat sub forma unui sport olimpic modern, ce combină practici antice şi principii sportive moderne. ChángQuán este cea mai răspândită formă de Wushu pe plan mondial, cerând viteză, forţă, precizie şi flexibilitate. Chángquán este foarte greu de executat, presupune o foarte mare flexibilitate şi o constituţie atletică, fiind de cele mai multe ori practicat de la vârste fragede. Toate mişcările de dificultate din probele competiţionale trebuie executate în maxim 4 paşi, în caz contrar ele nefiind luate în considerare. Atleţii execută rutine (cu mâna goală sau cu armă) bazate pe reguli specifice, care pun accent pe evidenţierea abilităţilor fizice. Rutinele sunt evaluate de un grup de arbitri, care compară diferite aspecte pentru evaluarea performanţei (calitatea mişcărilor, performanţa generală şi gradul de dificultate, stilistica mişcărilor). Rutinele individuale cuprind rutine opţionale, rutine obligatorii, rutine de duel, coregrafiate, şi rutine de grup. Competiţiile de Taolu au loc pe o suprafaţă specializată, de 8m x 14m, construită dintr-o spumă de densitate mare, acoperită de o carpetă.
Taolu fără armă
16 forme
长拳16
OUR NEW PLACE
I'm a paragraph. Click here to add your own text and edit me. Let your users get to know you.
32 forme
长拳32
Sinteza 1
长拳一路
Sinteza 2
长拳二路
Detalii în curând...
Sinteza 3
长拳三路
Detalii în curând...
Taolu cu armă
Daoshu 刀術
(Forma cu paloşul)
Una dintre cele mai proeminente arme scurte din istoria chineză, paloşul a fost utilizat pe scară largă în întreaga Chină. Este o armă cu lamă curbată şi cu un singur tăiş, practica ei fiind caracterizată prin tehnici de atac şi de apărare viguroase. Mişcările feroce şi puternice ale paloşului utilizează, în principal, tehnici de învăluire şi încolăcire, cu tăieturi violente, cu lovituri brutale şi grele, cu blocaje, împungeri şi mişcări de rotaţie. Mânuirea lui necesită forţă şi abilităţi de coordonare între corpul practicantului şi armă. Integrat în cadrul stilului de nord, Daoshu este reprezentat simbolic ca un tigru feroce.
Jianshu 劍術
(Forma cu sabia)
Sabia este una dintre armele scurte practicate pe scară largă în China, influenţa ei trecând dincolo de tărâmul artelor marţiale şi având conotaţii culturale adânci. Este o armă cu lamă dreaptă, cu două tăişuri, practica ei fiind caracterizată prin mişcări curgătoare, naturale, graţioase, elegante, agile şi, totodată, energice. Se concentrează pe echilibrul armonios dintre mişcările puternice şi cele relaxate, cu schimbari variate de viteză. Tehnicile principale includ împungeri, înţepături, învârtiri, rotiri şi tăieturi, care presupun un joc de picioare complex şi flexibilitate. Inclus în cadrul stilului de nord, Jianshu este asemănat cu o pasăre phoenix.
Gunshu 棍術
(Forma cu bastonul)
Considerat drept „tatăl” tuturor armelor, bastonul lung este o armă cu un ritm rapid, punând accent pe tehnici de rotire şi având o rază foarte mare de acţiune. Gunshu combină ofensiva cu defensiva şi se caracterizează prin mişcări rapide şi grele, cu numeroase schimbări de direcţie. Cele mai comune tehnici folosite cuprind lovituri puternice, rotiri, tăieturi şi împungeri. Clasificat în cadrul stilului de nord, Gunshu este asemănat cu o ţestoasă.
Qiangshu 槍術
(Forma cu suliţa)
Suliţa este considerată „regele” tuturor armelor, fiind cea mai importantă armă lungă practicată pe scară largă în întreaga Chină. Qiangshu se caracterizează prin jocul agil de picioare, prin corp flexibil, prin tranziţii uşoare, prin mişcări rapide şi precise, prin tehnici de distanţă lungă şi scurtă. Tehnica de bază este împungerea, celelalte tehnici incluzând înfăşurări, mişcări de rotire, blocaje circulare şi mişcări de doborâre. Suliţa presupune unitatea dintre corp şi armă, şi se bazează pe forţa generată de întregul corp. Integrat în cadrul stilului de nord, Qiangshu este asemănat cu un dragon.