Imparatul Galben

HuangDi 黃帝

Se spune că întregul popor chinez are un singur strămoş comun, Xuanyuan Huangdi (軒轅黄帝), sau „Împăratul Galben”. Ca prim conducător al pământurilor care mai târziu au devenit China, domnia lui a început în anul 2697 î.e.n., atunci când a unit triburile de pe câmpiile de lângă Râul Galben sub o singură conducere.

Lunga sa domnie se spune că ar fi fost o epocă de aur, fiind venerat ca un conducător binevoitor şi înţelept. Înainte ca HuangDi să vină la putere, ordinea şi administraţia erau încă necunoscute în lume. El ar fi introdus sisteme guvernamentale şi legi pentru omenire, inventând, de asemenea, muzica şi artele.

Legenda spune că Împăratul Galben avea patru fete care priveau în patru direcţii, permiţându-i să vadă tot ce se întâmplă în lume. Mai mult, se crede că putea sa comunice direct cu Zeii prin rugăciuni şi sacrificii. Atunci când călătorea prin imperiul său, se spune că mergea într-un car de fildeş tras de mai mulţi dragoni şi de un elefant, fiind acompaniat de o procesiune de tigrii, lupi, şerpi şi stoluri de păsări phoenix.

Acest amestec de elemente fantastice şi reale obnubilează pentru noi imaginea lui HuangDi. El este, pe rând, un împărat, un inventator, un părinte fondator şi, în egală măsură, o zeitate. În timp ce savanţii moderni dezbat dacă existenţa lui este sau nu o legendă, care mai apoi a intrat în istorie ca eveniment real, învăţaţii de pe vremuri l-au descris ca pe o figură istorică, devenită ulterior legendară.

Oare a fost el precursorul divin al chinezilor, care s-a luptat cu Zeul Vântului şi cu Zeul Ploii, alături de fiica sa, Zeiţa Secetei? Sau a fost el un conducător din antichitate care a construit drumurile dintre vechile principate, iar astăzi se află îngropat în provincia Shaanxi? Ori a fost el unul dintre cei mai vechi practicanţi ai taoismului menţionaţi vreodată?

Poate că a fost câte puţin din toate acestea. Potrivit unei legende, el i-ar fi poruncit ministrului Lishou să inventeze matematica, iar lui Cangjie să dezvolte cel mai vechi sistem de scriere cu caractere din China. Prima sa soţie, LeiZu, a descoperit mătasea şi a pus bazele sericiculturii. A patra sa soţie, Momu, l-a ajutat să inventeze oglinda.

El însuşi s-a preocupat cu inventarea a numeroase lucruri utile, cum ar fi calendarul chinezesc sau busola. Alte invenţii atribuite Împăratului includ: coaroana regală chinezească (冠冕), camera tronului (宮室), praştia, astronomia chinezească, calculul matematic, notele muzicale şi cuju (蹴鞠), varianta chinezească timpurie a fotbalului. El este, totodată, considerat parţial responsabil de inventarea Guqin (古琴), un instrument muzical tradiţional.

 

Există, de asemenea, şi o legendă potrivit căreia Împăratul Galben ar fi inventat tobele, nu numai ca instrument artistic, ci şi ca instrument de război. Răsunetul înfricoşător al tobelor sale de război întărea moralul propriei armate şi împrăştia forţele inamicilor. După cum continuă legenda, la auzul tobelor, până şi trupele sale începeau să tremure, astfel încât a fost nevoit să inventeze Guqin, pentru a calma spiritele.

Şi cum muzica şi medicina erau atât de legate una de cealaltă în gândirea chineză timpurie, poate că nu este surprinzător faptul că tot lui îi este atribuit, printre multe alte lucrări, „Canonul Intern al Împăratului Galben” (黃帝內經, Huángdì Nèijīng), considerat a fi cel mai vechi tratat medical din întreaga lume.

După ce a condus mulţi ani, Huangdi este obosit şi slab. Le permite oficialilor curţii să ia decizii în locul lui şi se retrage să trăiască într-o colibă din curtea palatului. Prin post, rugăciune şi meditaţie, a descoperit Dao, un fel de credinţă care conduce la o stare ideală de a fi. Datorită acestui fapt, Împăratul Galben a continuat să conducă încă mulţi ani, încercând să aducă o stare de perfecţiune şi să cultive desăvârşirea în regatul său. Practicant daoist autentic, după mai mulţi ani abdică de la tron, lăsând conducerea imperiului în seama miniştrilor săi, şi se retrage pentru cultivare spirituală. Se spune că a fost ridicat la ceruri, călare pe un dragon, în lumina zilei, pentru ca toţi supuşii să vadă.

 

Lei Zu 嫘祖

 

Leizu, cunoscută şi ca Xi Lingshi (西陵氏), a fost o renumită împărăteasă din China, soţie a Împăratului Galben. Potrivit tradiţiei, ea a descoperit sericicultura şi a inventat mătasea, în secolul al XXVII-lea î.e.n.

Potrivit legendei, Leizu a descoperit viermii de mătase în timp ce îşi savura ceaiul de după-amiază. Un cocon a căzut în ceaiul ei, căldura desfăcând mătasea până când aceasta s-a întins de-a lungul întregii grădini. Atunci când mătasea s-a terminat, Leizu a văzut un cocon mic şi a înţeles că acel cocon era sursa firului de mătase.

O altă versiune a legendei spune că împărăteasa a descoperit viermii de mătase în timp ce aceştia mâncau frunzele de dud. A adunat câţiva coconi, după care s-a aşezat să bea ceai. În timp ce savura o ceaşcă de ceai, a scăpat un cocon în apa fierbinte. Un fir fin a început să se separe de restul coconului, Leizu realizând că poate astfel să desfacă firul şi să îl înfăşoare în jurul degetului. Ea l-a convins pe soţul ei să facă o livadă de duzi, unde să poată creşte viermi de mătase.

Se consideră că Leizu a inventat rola de mătase, care uneşte filamente fine într-un fir suficient de rezistent pentru a fi ţesut. De asemenea, îi este atribuită inventarea primului război de ţesut mătasea.

Nu se ştie dacă această poveste este sau nu adevarată, însă faptul ca civilizaţia chineză este prima care a utilizat mătasea este o certitudine. Împărăteasa a făcut cunoscută descoperirea ei şi astfel modul de prelucrare a mătăsii s-a răspândit în întreaga Chină.

 

De aceea, Leizu este venerată până astăzi ca „Mamă a viermilor de mătase” (Can Nainai).

Contact

0722594065

scoaladeartemartiale@gmail.com

Strada Sfânta Vineri nr. 24, etaj 1, 030205

Piața Unirii, București

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now