Wushu Guan
Școala de Arte Marțiale
Sistemul Wudang
武当拳
În China contemporană, stilurile de arte marţiale sunt în general clasificate în două mari grupe: Wudang, denumite după Munţii Wudang, şi Shaolin, denumite după Mănăstirea Shaolin. În timp ce stilul ShaoLinQuan include multe alte stiluri de arte marţiale, WuDangQuan include doar câteva stiluri care utilizează mintea concentrată pentru a controla talia, deci, prin urmare, pentru a controla corpul. Numele Wudang vine de la o legendă populară chinezească, ce susţine că TaiJiQuan şi Sabia Wudang au fost create de un nemuritor, un pustnic daoist pe nume Zhang SanFeng (张三丰), care a trăit în mănăstirile din Munţii Wudang.
Acest maestru are reputaţia de a fi creat, pe lângă TaiJiQuan, multe alte tehnici de cultivare internă. Datorită acestui fapt, Zhang SanFeng este un personaj legendar în artele marţiale interne, şi, în acelaşi timp, în artele marţiale chinezeşti.
„Intern” şi „extern” sunt două concepte-cheie în artele marţiale chinezeşti tradiţionale. Diferenţa este dată de sursa energiei aplicate. De exemplu, o mişcare de luptă poate fi exercitată de muşchii externi şi din structura fizică sau de controlul circulaţiei unei forţe interne, numite qì (气), care poate fi acumutalată prin exerciţii fizice şi spirituale având ca scop relaxarea corpului.
TaiJiQuan si stilul Wudang au fost create de Zhang SanFeng potrivit viziunii daoiste, care spune ca Dao, sursa veşnică, modelul şi substanţa tuturor lucrurilor existente, sugerează naturaleţea, simplitatea, spontaneitatea, în acelaşi timp cu relaxarea, liniştea, unitatea şi armonia, aceste elemente făcând parte din mişcările şi abilităţile dobândite prin practicarea stilulului Wudang.
Scopul iniţial al WuDangQuan a fost menţinerea condiţiei fizice. Mişcările şi abilităţile WuDangQuan au fost proiectate pentru a îmbunătăţi circulaţia sângelui, pentru a relaxa muşchii şi articulaţiile şi pentru a cultiva sănătatea fizică şi mentală.
Mai târziu, a devenit, de asemenea, o artă marţială pentru autoapărare. Strategia este de a evita atacurile puternice cu mişcări relaxate şi uşoare, de a învinge ce este putenic prin elasticitate, de a confrunta dimensiunea activă cu liniştea, de a bate ceea ce este rapid într-o manieră lentă şi de a ataca doar după ce oponentul a fost cel care a iniţiat atacul. Subliniază defensiva mai mult decât ofensiva. Acest lucru se datorează faptului că daoismul promovează pacea şi armonia, mai mult decât conflictul; astfel, stilul Wudang este conceput pentru a proteja, nu pentru a distruge.
Cele trei stiluri principale ale WuDangQuan sunt: BaGuaZhang (八卦掌), TaiJiQuan (太极拳) şi XingYiQuan (形意拳), dar include, de asemenea, şi BaJiQuan (八极拳) şi Sabia Wudang (武当剑).
BaGuaZhang, care se traduce ca „Palma celor 8 Trigrame”, este denumită după trigramele din Yi Jing sau „Cartea Transformărilor”, o scriere străveche chinezească, şi unul dintre fundamentele doctrinare din daoism. Mersul în cerc este o mişcare obişnuita din BaGuaZhang.
TaiJiQuan combină mişcările lente, deliberate, meditaţia şi respiraţia adâncă. Astăzi este practicat pentru a ajuta la tratarea sau la prevenirea problemelor de sănătate şi la întârzierea procesului de îmbătrânire.
XingYiQuan, care se traduce prin „Boxul Formei şi al Intenţiei”, este cea mai veche dintre artele marţiale din Wudang. Se concentrează pe relaţia dintre minte şi forma corpului, mai mult decât pe forţă fizică şi lovituri puternice. Cuprinde din 5 mişcări de bază ale pumnului, toate efectuate de la distanţă scurtă. Unele mărturii indică faptul că XingYiQuan a fost creat ca o imitaţie a celor 12 animale din zodiacul chinezesc, pentru a accesa instinctele naturale şi abilităţile de luptă pe care acestea le posedă.
Stilul Wudang, folosind tehnici de luptă şi de autoapărare tradiţionale, implementând o viziune derivată din Yi Jing şi din tehnicile interne daoiste (neidan), a creat treptat un sistem cu forme de antrenament unice. Nucleul artelor marţiale din Munţii Wudang pune accent pe trecerea dintre yin şi yang, pe transformările din BaGua (cele 8 trigrame ale Yi Jing) şi pe etapele interacţiunii dintre Cele 5 Elemente. Stilul Wudang înglobează tradiţiile filozofice adânci şi profunde ale Chinei, printre care TaiJi, YinYang, Cele 5 Elemente şi BaGua. Combină aceste teorii cu tehnici şi strategii de luptă, cu antrenamente specifice şi principii de cultivare, ca metode de căutare a înţelegerii legilor naturale ale vieţii. Folosim KungFu-ul ca o metodă de cultivare de sine pentru a ne îmbunătăţi viaţa şi a atinge înţelepciunea. Aceasta este marea comoară a stilului Wudang. WuDangQuan menţine tradiţiile şi stilurile unice ale unor sisteme diferite. Foloseşte filozofia şi viziunea daoistă pentru a călăuzi, şi, totodată, pentru a combina studiul medicinei daoiste, a „Cărţii transformărilor” cu metodologia cultivării sănătăţii interne ca principii şi disciplină generală de ghidare. Pe lângă acestea, se adaugă abilităţile de luptă şi exerciţiile pentru a întări corpul. Stilul pune accent deosebit pe înţelegerea canalelor energetice şi a punctelor de acupunctură ale corpului. Prin practica sintetizării şi coordonării energiei interne Qi şi a corpului extern, se naşte o unificare între intern şi extern. Folosirea Qi-ului pentru generarea puterii explozive, devenind abil în utilizarea relaxării împotriva forţei, folosirea liniştii pentru a se opune mişcării, întoarcerea, răsucirea, evadarea şi multe alte tehnici sunt toate trăsături caracteristice ale artelor marţiale interne. Mişcarea relaxată, naturală, un corp extern moale şi un corp intern puternic, mişcându-se ca norii şi curgând ca apa, acţiunea continuă, neobstrucţionată şi multe alte beneficii sunt marile atribute ale WuDangQuan, care îl fac să se deosebească de celelalte stiluri de arte marţiale. Motivul pentru care stilul Wudang a putut să continue să prospere până în zilele noastre, fără a fi înecat de curentele moderne, a fost menţinerea unui caracter cultural unic; accentul a căzut dintotdeauna pe cea mai veche valoare cu caracter aplicativ - cultivarea sănătăţii. Practicile daoiste antice aplică teoriile combinării mişcării cu liniştea, a internului cu externul, a rafinării şi a cultivarii, a fizicului cu psihicul. Aceste practici sunt folosite pentru a echilibra şi fortifica Qi-ul corpului, vitalitatea şi spiritul.
Cele 3 comori (SānBǎo 三宝)
In tradiţia daoistă, viaţa se sprijină pe 3 stâlpi principali, care sunt importanţi pentru a duce o viaţă echilibrată şi sănătoasă. Traducerea acestora este foarte vagă, iar fiecare maestru daoist poate da un răspuns uşor diferit. Pe scurt însă, cei trei termeni se pot traduce în felul următor: Qì (气) este construirea energiei, Jīng (精) este economisirea de energie, iar Shén (神) are de a face cu sistemul nostru nervos şi cu conştientizarea. Cele 3 comori sunt principiul de bază pentru diagnosticare în medicina tradiţională chineză. Interpretarea reală a acestora poate fi înţeleasă prin acumularea de experienţă şi prin conştiinţa de sine. Acest lucru se poate atinge prin antrenamente de QiGong, TaiJi şi WuShu.
Qi (气) - vitalitatea
Qi-ul, Prima Comoară, este energia ce creează vitalitatea, prin interacţiunea constantă dintre Yin şi Yang. Natura Qi-ului este saceea de a fi în permanentă mişcare. În sistemul celor 3 Comori sunt incluse, de asemenea, alături de Qi, energia şi sângele, care au rolul de a proteja şi hrăni corpul. Se spune că această energie este rezultatul funcţiilor plămânilor şi al splinei, şi astfel controlează şi stabilizează atât funcţiile digestive, cât şi pe cele respiratorii.
Când Qi-ul se condensează devine Jing. În funcţie de viteza de circulaţie a Qi-ului, acesta poate fi Yin, lent, sau Yang, rapid. Se consideră că sângele este o componentă esenţială din compoziţia Qi-ului, acesta fiind produs prin intermediul alimentelor ingerate de organism după ce Qi-ul este extras din acestea cu ajutorul splinei. Globulele roşii sunt cele nutritive şi sunt asociate cu energia Yin – Ying, iar cele albe corespund energiei Yang - Wei.
YingQi, energia nutritivă, este energia responsabilă de susținerea funcțiilor organismului, având rolul de „combustibil”, de la nivel macroscopic până la nivel celular. Oferă energia necesară activării întregului sistem. Forța acestui tip de energie este influențată de calitatea hranei, a apei și a aerului cu care intră în contact organismul.
WeiQi, energia protectoare, este răspândită în exteriorul fluxului sanguin și formează un înveliș protector la suprafața corpului și în țesutul subcutanat al pielii. Protejează corpul de factorii care provin din exterior (vremea, radiațiile). Forța și densitatea WeiQi determină gradul de rezistență generală a corpului față de factorii externi, care, prin dezechilibrul lor, pot provoca boli.
Jing (精) - esenţa
Jing, cea de-a doua Comoară, reprezintă Esenţa regenerativă. Este energia rafinată a organismului, asigurând bazele tuturor activităţilor şi reprezentând rădăcina vitalităţii. Este energia primordială a vieţii, fiind asociată cu potenţialul nostru genetic şi cu procesul de înaintare în vârstă. Este o energie conservată şi asigură resursele necesare adaptării organismului la diferiţi factori de stres ce pot apărea în timpul vieţii. Având în vedere că este energie stocată, ea se manifestă material controlând funcţiile primare ale organismului. Energia Jing este o combinaţie între Yin şi Yang, şi se spune că are centrul de stocare în rinichi. Este extrem de dificil să sporeşti cantitatea originară de Jing după momentul concepţiei, dar în acelaşi timp este foarte simplu ca ea să fie epuizată şi slabită. Se consideră că singurul mod de a întări energia primordială Jing este prin tehnici sofisticate, dezvoltate de daoişti, şi prin consumul de tonice de Jing, combinaţii specifice de plante. Se spune că acestea au şi un potenţial anti-îmbătrânire dacă sunt consumate în perioada postnatală. Când energia Jing este puternică, vitalitatea şi tinereţea se păstrează. O energie slabă denotă probleme de sănătate, fizice şi mentale, şi o viaţă mult mai scurtă. Energia Jing este necesară vieţii, iar când e în deficit, forţa vieţii este puternic diminuată şi astfel se pierde capacitatea de adaptare. Cantitatea „esenţei” determină atât intrarea în viaţă, cât şi vitalitatea pe parcursul ei. Energia Jing se consumă în interiorul corpului, de la sine, ca proces normal, dar factori precum stresul, munca excesivă, emoţiile puternice, abuzul de substanţe, durerile cronice, bolile şi excesul marital, duc la un consum excesiv al acesteia. Menstruaţii dereglate şi excesive, sarcini şi nasteri, pot duce la o pierdere semnificativă a energiei în cazul femeilor, în special a celor de vârstă mijlocie.
Shen (神) - spiritul
Shen, cea de-a treia Comoară, poate fi numită şi conştiinţa superioară. Reprezintă cea mai importantă Comoară, deoarece reflectă natura superioară a fiinţei umane. Se spune că este „iubirea necondiţionata”, care se găseşte în inimă, organul primordial. Este cea mai insemnată energie, cu cel mai înalt grad de rafinament din întreg universul. Nu este o emoţie sau o stare de spirit, manifestându-se ca o compasiune atotcuprinzătoare, ca o conştiinţă care nu discriminează şi nu judecă. Este exprimată ca iubire, compasiune, bunătate, generozitate, acceptare, iertare şi toleranţă. Se manifestă prin înţelepciunea şi capacitatea de a vedea toate feţele unei probleme, de a depăşi conceptele de bine şi de rău, de al tău şi al meu, de sus şi jos etc. Este cunoaşterea superioară a faptului că totul este unul, chiar dacă natura se manifestă dual şi ciclic, de cele mai multe ori întunecându-ne privirea şi creându-ne iluzii.
Spiritul adevărat, Shen, este scânteia divină care se găseşte în inima fiecărui individ şi care se manifestă prin iubire, compasiune, iertare, milă, blândeţe.
WuJi (无极), TaiJi (太极) şi LiangYi (两仪)
În general, când oamenii discută despre TaiJi, aceştia se referă la TaiJiQuan sau la formele de antrenament implicate în TaiJi. Totuşi, în Wudang, TaiJiQuan este considerat ca parte a unui sistem mai mare, numit „Sistemul TaiJi”. Acesta este compus din 3 componente: Wuji 无极, Taiji 太极, şi Liangyi 两仪. Fiecare dintre aceste 3 părţi conine propriile practici, scopuri şi metode de antrenament. însă, cu toate că Sistemul TaiJi cuprinde 3 părţi, ele sunt integrate şi complementare.
WuJi (无极), în acest context, este un alt nume pentru NeiDan (内丹), meditaţia daoistă. Practica WuJi se face pentru cultivarea celor 3 comori: Qi 炁 (energia), Jing 精 (esenţa) şi Shen 神 (spiritul). Practicăm WuJi cu scopul de a promova sănătatea acestor 3 comori, WuJi fiind perceput ca drum spre imortalitate. Pentru a deveni mai puternic şi mai robust, trebuie să întărim şi să dezvoltăm Qi, Jing şi Shen.
TaiJi (太极) este echilibrul interacţiunii dintre yin (阴) şi yang (阳). În Sistemul TaiJi, TaiJiQuan este o formă pe care o folosim pentru a ne cultiva pe noi înşine, pentru a învăţa să înţelegem sentimentele şi emoţiile din corpurile noastre, dar şi pentru a integra acest lucru în mişcare. În practica TaiJiQuan, învăţăm să ascundem duritatea prin relaxarea mişcării, să folosim respiraţia prin DānTián (丹田) şi să utilizăm intenţia şi conştiinţa pentru a ne ghida mişcarea. Contrar neînţelegerii potrivit căreia TaiJiQuan este un simplu exerciţiu de întreţinere exclusiv pentru persoanele în vârstă, acesta este o practică internă adâncă, ce necesită multa dedicaţie şi o foarte mare determinare.
LiangYi (两仪) se traduce prin „Cele 2 Extreme”, fiind cunoscut şi sub numele de TaiYi (太乙). În Daoism, se spune că „TaiJi se formează combinând Yin şi Yang, în timp ce LiangYi se formează separând Yin şi Yang”. În Sistemul TaiJi, LiangYiQuan foloseşte energia pe care am cultivat-o în timpul practicii. În timp ce, în TaiJiQuan, combinăm mişcările puternice şi relaxate într-un mod echilibrat, în LiangYiQuan, le separăm.
În plus, LiangYiQuan este caracterizat printr-o combinaţie de mişcări lente şi rapide, şi, ocazional, prin mişcări fulgerătoare, numite FaJin 发劲. Puterea în LiangYiQuan este explozivă, asemănătoare cu detonarea unei bombe. Practica sa este mult mai folositoare în aplicaţii marţiale. în luptă, îl înzestrează pe practicant cu abilitatea de a începe mai târziu şi de a ajunge mai devreme la ţintă. Ca aspect şi stil, LiangYiQuan a fost descris ca un TaiJiQuan mai rapid. Este o formă de WuShu decisivă, dominantă şi eficientă, care îi permite unui practicant cu experienţă să dezarmeze rapid şi eficient oponentul. Conform citatului „LiangYiQuan îl învaţă pe practicant să se mişte ca un dragon, să stea ca un tigru şi să trăznească asemeni unui fulger”, se foloseşte relaxarea împotriva încordării, liniştea petnru a restricţiona mişcarea, şi energia adversarului pentru a contraataca. De aceea, este un sistem foarte practic de autoapărare.
Fali (发力) şi Fajin (发劲)
Fali (发力) înseamnă „să eliberezi o putere explozivă” şi este un lucru pe care oricine îl poate face până la un anumit punct. Dacă mergi la sală şi ridici o anumită greutate de la sol, atunci foloseşti un Fali (la un nivel destul de scăzut). Fali se efectuează prin compactarea Qi-ului înăuntrul corpului, după care se revarsă energia pentru a lovi oponentul. În acest sens, Fali-ul implică în mod necesar o definitivare a acţiunii, ca, de exemplu, atunci când îţi întinzi braţele înapoi înainte de a arunca o minge. O lovitură efectuată cu Fali, odată începută, nu mai poate fi oprită, acest lucru însemnând că, dacă oponentul se fereşte, nu mai poţi schimba direcţia loviturii.
În WuShu, cel mai bun exemplu de stil în care se foloseşte Fali este BaJiQuan (八极拳).
FaJin (发劲) se efectuează prin reunirea forţei întregului corp (muşchi, oase, tendoane, ligamente), cu intenţia de a trimite o cantitate uriaşă de energie pe o distanţă foarte scurtă. Faimoasa lovitură a lui Bruce Lee, 1-Inch Punch, este un foarte bun exemplu despre cum arată un nivel avansat de Fajin.
FaJin poate fi considerat ca un „super Fali”, dar, spre deosebire de acesta, nu necesită neapărat o definitivare a acţiunii. În timp ce o lovitură efectuată prin Fajin, deşi are, cu siguranţă, un moment exploziv, practicantul poate fi capabil să schimbe direcţia foarte rapid, spre deosebire de lovitura efectuată prin Fali.
FaJin se dezvoltă natural odată cu creşterea controlului corpului practicantului, datorită multelor ore de antrenament de Fali, iar anumite stiluri de WuShu pregătesc practicanţii în mod special pentru aceasta. Un bun exemplu în acest sens este XingYiQuan (形意拳).
Sabia Wudang 武当剑
Mânuirea sabiei este o tehnică majoră din Munţii Wudang, deoarece sabia dreaptă, cu 2 tăişuri, Jian 剑, este folosită în multe ritualuri daoiste. Având în vederea că Munţii Wudang sunt un loc sacru pentru daoism, sabia este un instrument întâlnit adesea aici. Iniţial, sabia era folosită de calugării daoişti pentru efectuarea ritualurilor şi ceremoniilor tradiţionale. Treptat însă, ea a fost folosită din ce în ce mai des ca o armă, pe care călugării o aveau mereu la îndemană. Legenda spune că Zhang SanFeng a avut 9 discipoli, fiecare dintre aceştia devenind capul propriei sale ramuri de arte marţiale din Wudang. Cele 9 ramuri iniţiale au fost reprezentate de caracterele chinezeşti zi, zhu, ji, fu, jian, qi, fu, chou şi dan. Aceste 9 ramuri, numite pài (派), pe lângă faptul că au avut nume diferite, au constat şi în tehnici diferite.
Primele 3 pài s-au concentrat pe nei gong, cultivarea energiei interne; următoarele 3 pài s-au concentrat exclusiv pe tehnica de aruncare a cuţitului; iar ultimele 3 pài, incluzând Dan Pài (丹派), s-au concentrat pe tehnicile de sabie din Wudang.
Tehnicile Sabiei Wudang din ramura Dan Pai sunt extrem de bogate. Cu toate că cei ce au continuat linia Wudang Dan Pai erau daoişti rătăcitori, deci care nu aparţineau niciunui templu, tehnicile de sabie care înglobează sistemul erau practicate, de asemenea, de daoiştii din temple. Tehnicile de sabie Dan Pai erau iniţial concentrate pe abilitatea de reacţie şi improvizaţie în luptă. Prin urmare, una dintre cele mai avansate metode de antrenament era o formă de practică individuală, improvizată, care utiliza toate tehnicile din sistem, în mod liber, şi era denumită WuJian 舞剑 sau Dansul Sabiei. Această practică încă există în zilele noastre, cu toate că ea poate fi învăţată doar după ce practicantul a asimilat celelalte forme de sabie.
O alta metodă practicată în cadrul Sabiei Wudang se numeşte FeiJian 飞剑 sau Sabia Zburătoare, în care practicanul utilizează aruncarea pumnalelor, sub forma unor săbii mici, pentru a ataca adversarii de la distanţă. Aceasta, de asemenea, este o formă extrem de avansată, care poate fi învăţată după mulţi ani de practică.