Teoria celor 5 elemente

WuXing 五行

Cele cinci energii elementare “Wu Xing” reprezintă manifestările propriu-zise ale forțelor Yin și Yang, așa cum sunt reprezentate în schimbările ciclice ale naturii, care influențează viața pe Pământ. Purtând și numele de Cele cinci mișcări – “Wu Yun”, ele înfățișează diferitele stadii ale transformărilor de pe parcursul ciclurilor naturale de dezvoltare și degradare, de modificare a condițiilor climatice, de schimbare a emoțiilor și a fiziologiei umane. Fiecare energie este asociată cu un element natural, cel mai asemănător funcției și specificului său, preluându-i și numele. Spre deosebire de sistemele occidentale,  cel chinezesc se concentrează asupra energiei și a transformărilor specifice ei, nu asupra formei și substanței, astfel, elementele simbolizează activitățiile energiilor cu care sunt asociate, și nu materialele ca atare.

Cele cinci Energii Elementare reprezintă diferite grade de “umplere și golire”  în echilibrul relativ dintre Yin și Yang, fiind manifestările ale acestor forțe pe Pământ. Aceste energii își schimbă în permanență sfera de activitate, atât timp cât se hrănesc și se contrabalansează una pe cealaltă, astfel încât să existe o continuitate în trecerea de la golire la abundență și de la abundență la golire, asemenea unui inel care nu are nici început și nici sfârșit. Interacțiunile dintre aceste forțe primordiale conferă armonie schimbării, iar ciclurile naturii își urmează cursul. Ele se combină și se recombină în nenumărate moduri pentru a genera existența manifestată. Toate lucrurile de pe Pământ conțin energia lemnului, a apei, a focului, a metalului și a pământului în diferite proporții.

 

Asemena lui Yin și Yang, Cele Cinci Energii Elementare își mențin armonia internă printr-un sistem de pârghii și contraponderi reciproce, cunoscute drept cicluri “creative” și de “control”. Ambele cicluri sunt într-o permanentă funcționare, completându-se și echilibrându-se permanent unul pe celălalt. Ciclul creativ este unul al generării, asemănat cu relația dintre o mamă și copilul său: apa generează lemnul, alimentându-l să crească; lemul generează focul, furnizându-i combustibil pentru a-l întreține; focul generează pământul, fertilizându-l cu cenușa lui; pământul produce metalul, extrăgându-l și prelucrându-l; metalul devine lichid, ca apa, atunci când este sub influența focului.

 

La polul opus este ciclul controlului, reprezentat de o relație de supunere similar celei dintre un învingător și un învins dintr-o bătălie. Tratatul Clasic de Medicină Internă al Ȋmpăratului Galben descrie ciclul controlului astfel: lemnul, adus în contact cu metalul, este doborât la pământ; focul este stins de apă; pământul adus în contact cu lemul este străpuns - rădăcinile unui copac care își fac loc prin pământ pentru a se dezvolta; metalul, sub influența focului, este topit; apa, îngrădită de pământ nu se mai poate extinde.

De fiecare dată când o anumită energie elementară este prea puternică, ea începe să manifeste o influență mult prea mare asupra elementului următor din ciclul creativ, iar elementul care guvernează energia excesivă, tinde să o supună și să refacă armonia. Dacă lemnul se dezvoltă în mod excesiv, oferind prea mult combustibil focului, acesta ajunge să ardă, scăpat de sub control, metalul intervine pentru a diminua proviziile de lemn, reușind astfel să se restabilească echilibrul firesc.

 

Perspectiva chinezească tradițională asupra fiziologiei umane este foarte diferită de cea occidentală, prin faptul că s-a axat întotdeauna pe funcția organelor vitale, și mai puțin pe forma lor. Practica medicală occidentală a studierii funcționării organismului uman are la bază poziția anatomică a diferitelor organe, așa cum au fost constatate prin disecții, în timp ce pentru medicii chinezi acest lucru nu are nicio relevanță, având în verdere că “organul” ca și concept include în același timp, tipul specific de energie care trece prin fiecare organ, precum și meridianele energetice care canalizează energiile acelui organ, spre și dinspre alte părți ale organismului.

Pe măsură ce studiile chinezilor s-au dezvoltat, aceștia au descoperit două principii care guvernează organele vitale și le reglează relațiile de funcționare. Primul principiu este acela că, toate organele majore operează în pereche, conform principiilor Yin și Yang. Organele Yin sunt numite Zang - masive - și sunt implicate în principal în realizarea funcțiilor de colectare și stocare, în timp ce cele Yang pereche sunt numite Fu - goale - și se ocupă în principal de îndeplinirea funcțiilor de mișcare și transformare. Există 6 organe Zang și 6 Fu, care corespund celor 6 perechi Yin-Yang, fiecare fiind reglată de unul din cele 12 meridiane principale.

Al doilea principiu se referă la faptul că fiecare dintre cele 6 perechi este guvernată de una dintre cele cinci energii elementare, focul controlând două perechi. Ciclurile creative și de control ale acestor energii orchestrează relațiile funcționale dintre organe și determină felul în care energiile ambientale externe influențează condițiile interne. Condițiile interne sunt reflectate în exterior prin culoarea, tonusul si textura ” celor cinci deschideri și cinci țesuturi” și anume: ochii și urechile, pielea și părul, care asigură astfel instrumentele la îndemână pentru diagnosticarea bolilor.

Cele Cinci Energii Elementare și ciclurile lor furnizează o formulă clară atât pentru diagnosticarea și corectarea tulburărilor energetice care stau la baza celor mai multe suferințe umane, cât și pentru luarea unor măsuri preventive pentru a evita astfel de perturbari.

Armonia dintre cele cinci energii elementare ale organelor și echilibrul dintre aspectele lor Yin și Yang formează fundamentul pentru o sănătate și o vitalitate optime, în timp ce dizarmonia funcțională și dezechilibrul energetic, sunt cauze principale ale instalării bolii și vulnerabilității organismului.

Teoria Celor Cinci Elemente furnizează un model exact de funcționare, precum și un simbolism încărcat de semnificații, scoțând în evidență mecanismele interne ale multor aspecte diferite de viață, pe baza transformărilor esențiale de energie care stimulează toate funcțiile vitale și pun în mișcare toate ciclurile naturale. Ȋn natură, forțele funcționale sunt întotdeauna mai importante decât formele statice, întrucât ele sunt întotdeauna supuse schimbării din  partea celor dinamice. Cele cinci energii elementare reflectă natura complementară a acestor forțe și evidențiază tendința lor de a fi ciclice și structurate, și nu haotice, ceea ce le permite ființelor umane să le prevadă și să le manipuleze în avantajul lor.

Kaptchuk spune : “mai precis, fiecare Fază este o emblemă ce denotă o categorie de funcții și calități corelate. Faza numită Lemn este asociată cu funcții active care sunt în creștere. Focul desemnează funcții ce au atins stadiul maxim de activitate și sunt pe punctul de a intra în declin sau de a se opri în acel punct. Metalul reprezintă funcții în declin. Apa reprezintă funcții ce au atins stadiul maxim de repaus și sunt pe punctul de a-și schimba direcția activității. Ȋn sfârșit, Pământul este un tampon între celelalte faze. Ȋn sensul că fazele corelează fenomene observabile în viața omului cu imagini derivate din Macrocosmos, ele desfăsurând o funcție similară cu cea a elementelor din alte medicini.

Contact

0722594065

scoaladeartemartiale@gmail.com

Strada Sfânta Vineri nr. 24, etaj 1, 030205

Piața Unirii, București

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now