Kung Fu și Wushu sunt două împrumuturi din cantoneză și mandarină, care, în traducere, se referă la artele marțiale chinezești. Totuși, termenii aceștia au semnificații distincte. Traducerea exactă pentru artele marțiale chinezești ar fi ZhōngGuó WǔShù 中国武术.

În chineză, termenul Kung Fu 功夫 se referă la orice abilitate care poate fi dobândită prin învățare sau antrenament. Este compus din caracterul Gōng 功, care înseamnă ”muncă”, ”realizare” sau ”merit”, și caracterul Fū 夫.

Wǔshù 武术 litarar înseamnă ”arte marțiale”. Este format din caracterul wǔ 武, care se traduce prin ”marțial” sau ”militar”, și din caracterul shù 术, care poate fi tradus ca ”artă”, ”disciplină”, ”îndemânare” sau ”metodă”. De asemenea, caracterul wǔ 武 este compus din zhǐ 止, a opri, și din gē 戈, o armă antică de război. În acest fel, putem spune că scopul principal al Wushu-ului este cel de a opri conflictul și de a promova pacea. Termenul Wushu a folosit pentru prima oară în timpul Dinastiei Liang 南梁 (502-557).

Quánfǎ 拳法 este un alt termen folosit, ceva mai rar, pentru artele marțiale chinezești, care se traduce ca ”tehnica pumnului” sau ”legea pumnului”.

Cel mai timpuriu termen pentru ”arte marțiale”, Bīng Jìqiǎo 兵技巧, care înseamnă ”tehnici de luptă militare” a apărut timpul Dinastiei Han 漢朝 (206-23 î.e.n.). În timpul Dinastiei Song 宋朝 (960–1279), numele a fost schimbat în Wǔyì 武艺. În 1928, numele a fost schimbat, din nou, în Guóshù 国术, adică ”arte naționale”, când Academia Națională de Arte Marțiale a fost stabilită în Nanjing. Termenul a revenit la Wǔshù, la începutul anilor 1950.

​