Wushu Guan
Școala de Arte Marțiale
Ce înseamnă WuXia şi Xia?
„Cel care este sincer în vorbe, eficient în acţiuni, de încredere în a-şi ţine promisiunile, fără teamă să îşi dea viaţa pentru a-i elibera pe cei cinstiţi de sub sclavie.”
Cuvântul WuXia este compus din două caractere: Wu (武) - folosit pentru termeni care au legătură cu artele marţiale, cu războiul sau cu armata, şi Xia (俠) - folosit pentru a descrie cavalerii sau eroii. Un luptător care urmează Codul Xia este numit XiaKe (俠客).
Cuvântul se mai poate referi şi la un luptător specializat în mânuirea sabiei, chiar dacă el sau ea nu au efectiv o sabie.
Este dificil de descris ce reprezintă Xia. Traducerile acestui termen includ: „erou”, „spadasin”, „aventurier”, „războinic” sau „cavaler”. Deşi un Xia trimite la toate aceste atribute, ele nu sunt suficiente pentru a-l defini în întregime.
Asemeni cavalerului, un Xia se defineşte prin măiestria în luptă. Totuşi, luptătorii Xia erau soldaţi doar în situaţii excepţionale. Ei excelau în luptă, asemeni dueliştilor renascentişti. Dar, prin comparaţie cu cavalerii europeni, care erau exclusiv membri ai aristrocraţiei, un Xia putea proveni atât din medii umile, cât şi din medii aristrocrate. Ei erau, de obicei, căutători de aventuri, fără ca lăcomia şi interesele personale să îi motiveze în acţiunile lor. Având săbii, ei reuşeau să rezolve conflictele prin forţă fizică, însă faptele lor erau temperate de simţul onoarei şi al justiţiei. Practic, ceea ce îi diferenţia de ceilalţi oameni era un cod de principii şi valori pe care îl respectau cu stricteţe.
În mod tradiţional, Xia reprezenta o persoană nonconformistă, care lupta pentru dreptate. Este un luptător onorabil, care îşi respectă cuvântul, iar reputaţia sa este mai importantă decât însăşi viaţa. Mai mult, el este un maestru al artelor marţiale, care nu ezită să îşi folosească aptitudinile pentru a-şi apăra cauza.
Luptătorii Xia nu sunt supusi, de obicei, unui conducător, nu deţin putere militară şi nu fac parte din aristrocraţie. Codul cavaleresc presupune, de regulă, ca WuXia să îndrepte răul, să lupte pentru dreptate, să înlăture tiranii şi să îi pedepsească pe cei ticăloşi. Codurile tradiţionale chinezeşti ale WuXia pot fi comparate cu tradiţiile Samurailor Bushido din cultura japoneză.
Codul Xia
„Preţuieşte statul, prietenia, datoria, promisiunile, bunătatea, onoarea şi dreptatea mai mult decât propria viaţă.”
Cele 8 caracteristici atribuite unui Xia sunt: bunăvoinţa, dreptatea, respectul pentru persoană, loialitatea, curajul, veracitatea, detaşarea de valorile materiale şi de dorinţa de a avea faimă. Exceptând respectul pentru persoană, aceste caracteristici particularizează un JunZi confucianist („domn”, „cavaler”, „gentilom”). JunZi întruchipează toate trăsăturile unui confucianist, între care se numără: ren (仁, „bunăvoinţă”), zhong (忠, „loialitate”), yong (勇, „curaj”) şi yi (義, „dreptate”).
Curajul de care dădea dovadă un Xia era acelaşi cu cel al oricărui alt luptător, dar veracitatea sa nu implica întotdeauna şi onestitate. Chiar şi dorinta de a deveni glorios nu era un lucru comun printre Xia. Unii considerau că este mai important spiritul WuDe - virtutea marţială, care făcea trimitere la umilinţă şi toleranţă.
Ceea ce separa un Xia de restul societăţii era modul în care punea preţ pe individualitate şi pe bunăvoinţa cu care era pregătit să foloseasca forţa fizică pentru a-şi atinge scopurile. Luptătorii Xia erau văzuţi ca o parte a societăţii care este împotriva culturii. Individualitatea unui Xia se manifesta în moduri nonconformiste, dar respectând anumite convenţii tradiţionaliste. Ei erau criticaţi pentru faptul ca puneau loialitatea personală mai presus de cea familială. Adesea, un jurământ făcut unui străin era considerat mai important decât obligaţiile fireşti pe care le au membrii familiei intre ei.
Codul Xia scoate, de asemenea, în evidenţă importanţa plăţii datoriilor faţă de cei care le-au oferit ajutor. Fiind practicanţi ai artelor marţiale, se aşteaptă de la ei să fie loiali maestrului. Acest lucru creează ramuri de descendenţă ale maestrului, în tradiţii precum sunt cele din WuDang şi ShaoLin. Dacă între doi adepţi apare o dispută, ei vor alege o cale onorabilă pentru a lămuri neînţelegerile, organizând dueluri.