Wushu Guan
Școala de Arte Marțiale
XingYiQuan
形意拳
XíngYìQuán (形意拳) este clasificat drept unul dintre stilurile şcolii Wudang. Numele se poate traduce ca „Boxul formei şi al intenţiei”.
XingYiQuan este caracterizat de mişcări agresive, aparent liniare şi cu putere explozivă, de cele mai multe ori aplicată de la distanţă scurtă. Un practicant de XingYiQuan foloseşte mişcări coordonate pentru a genera impulsuri de forţă, cu intenţia de a copleşi adversarul, atacând şi apărându-se simultan. Metodele variază de la o şcoală la alta, dar întotdeauna includ antrenamentul bazat pe lupta cu mâinile libere şi antrenamentul cu arme, care sunt utilizate prin acelaşi gen de mecanică a corpului ca în cazul luptei libere. Cele mai comune arme utilizate au fost bastonul şi suliţa. Istoric şi tehnic, artele marţiale înrudite sunt DaiXinYiLiuHeQuan, LiuHeXinYiQuan şi YiQuan.
Ca toate artele marţiale chinezeşti, XingYi are strânse legături cu armata, religia, tradiţiile culturale şi filozofice din China.
Armele folosite sunt în general cele utilizate de chinezi pe câmpul de luptă de-a lungul secolelor, paloşul şi suliţa fiind cele mai reprezentative. Mulţi consideră că stilul a fost la origine o „artă militară”.
Cele Cinci Elemente din XingYi împrumută concepte din Medicina Tradiţională Chineză, iar Cele 12 Animale sunt influenţate de zodiacul chinezesc.
Legende
Cele mai vechi mărturii legate de XingYi datează din secolul al XVIII-lea şi îi sunt atribuite lui MaXueli din provincia Henan şi lui DaiLongBang din provincia Shanxi. Legenda vorbeşte despre creaţia stilului XingYi de către renumitul genaral YueFei din dinastia Song, dar informaţia este disputată.
Conform cărţii Henan Orthodox XingYi Quan, scrisă de PeiXirong (裴錫榮) şi LiYing'ang (李英昂), „când YueFei era copil, el a primit instrucţiuni specifice de la ZhouTong. Cu o maestrie ieşită din comun în lupta cu suliţa, el a folosit suliţa pentru a crea tehnici de pumn şi a definit o abilitate denumită YiQuan (意拳). Meticuloasă şi insoldabilă, această tehnică le-a depăşit de departe pe cele antice”.
Conform legendei, în timpul dinastiilor Yuan şi Ming, foarte puţini studiau această artă, unul dintre ei fiind JiGong din provincia ShanXi. Dupa moartea lui YueFei, această artă a fost „pierdută” timp de jumătate de mileniu. Apoi, în timpul dinastiilor Ming şi Qing, în munţii ZhongNan din provincia ShanXi, se spune că manualul de practică al lui YueFei a fost găsit de către JiGong. Este posibil de asemenea ca el să fi creat o nouă artă pe baza experienţei sale marţiale.
Caracteristici si principii
Caracteristice stilului XingYiQuan sunt atacurile agresive şi şocante, precum şi deplasările directe. Marea parte a deplăsarilor este executată în linie dreaptă. Natura liniară a stilului aminteşte de originile sale militare, dar şi de influenţa pe care o au tehnicile de suliţă, făcând aluzie la mitologia sa. Scopul practicii XingYiQuan este de a ajunge rapid la adversar şi de a conduce către el forţa dintr-un singur impuls. Analogia cu tehnicile de suliţă este folositoare în acest caz. Acest lucru este obţinut coordonând corpul ca o singură unitate, concentrată pe intenţie (意, Yi) şi pe forţa aplicată (勁, Jin), utilizând cercuri restrânse - în general orientate către înainte. Emiterea forţei explozive în XingYiQuan face trimitere la FaJin (發勁), termen utilizat în majoritatea artelor marţiale tradiţionale chinezeşti.
În ciuda aparenţei dure şi unghiulare, cultivarea forţei interne „fine” este esenţială pentru obţinerea forţei în XingYiQuan.
Eficienţa şi economia de mişcări sunt calităţi ale practicanţilor de XingYiQuan, iar filosofia luptei directe susţine atât atacurile, cât şi defensiva. Conţine foarte puţine lovituri de picior, cu excepţia loviturilor foarte joase şi a câtorva lovituri la nivel mediu, iar tehnicile sunt mai mult axate pe eficienţă decât pe valoarea estetică.
XingYiQuan favorizează o postură de gardă numită SanTiShi (三体势) – „forţa a trei corpuri” referindu-se la modul în care postura susţine capul, trunchiul şi picioarele în acelaşi plan vertical. Deşi în lupta adevărată postura se menţine mai scurt şi mai înalt, antrenamentul pentru SanTiShi pune accent pe postura joasă, spre medie.
Asemenea altor stiluri interne, o mare parte din antrenamentul pentru XingYiQuan se face lent. Acest lucru este valabil pentru majoritatea mişcărilor din acest stilul, deşi, în acelaşi timp, ele pot fi exersate exploziv.