Wushu Guan
Școala de Arte Marțiale
Zhang San Feng
張三丰
Zhang San Feng (张三丰) a fost un legendar daoist chinez despre care se spune că a atins imortalitatea. Surse spun despre el că s-ar fi născut în ShaoWu, NaPing sau FuJian în timpul dinastiei Song şi că ar fi trăit mai mult de 307 ani, până la mijlocul dinastiei Ming. Prenumele său adevarat era Tong (通), iar numele de curtoazie era JunBao (君寶).
Zhang San Feng era un mare cunoscător al învăţăturilor daoiste şi confucianiste. În timpul domniei Împăratului ShiZu, din Dinastia Yuan, a fost desemnat candidat pentru a se alătura serviciului militar şi pentru a intra în magistratura provinciei BoLing (博陵縣). În timp ce vizita regiunile muntoase de lângă BaoJi, ShaAnXi, a observat 3 piscuri de munte şi şi-a însuşit numele daoist San Feng Zi (三丰子), motiv pentru care a fost cunoscut mai târziu ca Zhang San Feng.
Pe tot parcursul vieţii a manifestat indiferenţă faţă de faimă şi avere. După ce a refuzat să lucreze pentru guvern şi şi-a lăsat proprietăţile rudelor, a început să călătorească prin China şi să trăiască precum un ascet. A petrecut câţiva ani în Muntele Hua, înainte de a se stabili în Munţii Wudang.
Legenda
Zhang San Feng a devenit faimos după o perioadă de 10 ani în care a studiat buddhismul şi stilurile de arte marţiale externe de la Mănăstirea Shaolin. A devenit apoi un pustnic rătăcitor.
Într-o zi a observat un şarpe şi un cocor într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. El a văzut că, înainte ca şarpele să atace, îşi ridică capul, îşi apleacă corpul şi pare că îşi adună forţa lăuntrică pentru a putea ataca rapid, ca o săgeată. Drept răspuns, cocorul deviază atacul fără efort, făcând o mişcare circulară cu aripa sa puternică. Văzând acest lucru, Zhang a dezvoltat un set întreg de mişcări şi de reacţii la mişcări. Cocorul se va răzbuna, înjunghiind prada cu ciocul, iar şarpele, folosindu-şi flexibilitatea, va face o eschivă şi se va strecura printre picioarele cocorului. Acesta va ridica membrul pe care îl consideră vulnerabil, astfel că şarpele nu va reuşi să îl prindă. Se va menţine relaxat şi cu toată greutatea pe celălalt picior.
Această alternanţă din regatul animalelor l-a impresionat, făcându-l să realizeze faptul că eschiva este mult mai utilă decât forţa brută. Evenimentul l-a determinat să creeze setul de 72 de forme din TaiJiQuan.
Zhang San Feng era, de asemenea, un expert în mânuirea sabiei. El a introdus în tehnicile pentru sabie foarte multe posturi marţiale pe care le învăţase la Mănăstirea ShaoLin şi pe care le-a adaptat novator la propriul său stil. A folosit precepte daoiste, precum naturaleţea şi umilinţa, şi a combinat exerciţiile interne daoiste cu aptitudinile din registrul de apărare, cu lupta şi ştiinţele militare, pentru a crea Boxul din Wudang. Stilul lui de luptă foloseşte principii de practică internă, atacul, autoapărarea, învingerea forţei cu delicateţe, confruntând agitaţia cu linişte, atacând oponentul cu propria forţă şi lovind numai după ce oponentul a lovit primul. Începând cu Dinastia Ming, lumea artelor marţiale l-a văzut pe ZhangSanFeng drept fondatorul Boxului intern din Wudang şi al Taiji-ului. Artele marţiale din Munţii Wudang, în decursul generaţiilor, au devenit o şcoală importantă în rândul artelor marţiale chinezeşti.
În prima perioadă a Dinastiei Ming (明朝), ZhangSanFeng a venit în Munţii Wudang pentru a-l venera pe Împăratul ZhenWu pe Vârful numit Stâlpul Cerului. El a construit o colibă la nord de Vârful Steagul Întins, unde aprindea beţişoare parfumate în cinstea Împăratului ZhenWu. Mai târziu, a cosntruit o altă colibă, pe care a numit-o „Templul în care se întâlnesc Zeii”. A spus că Muntele Wudang va fi diferit începând cu acea zi. Mai târziu, al doilea Împărat din Dinastia Ming a ordonat construcţiile la scară mare de pe Muntele Wudang. Astfel, Muntele Wudang devine unul dintre cei Cinci Munţi Faimoşi din China, fiind numit şi „Cel Mai Mare Munte”.
În al 22-lea an de domnie al Împăratului HóngWǔ (洪武) din Dinastia Ming, ZhangSanFeng a părăsit Munţii Wudang fără să lase vreo urmă. Împăratul a fost personal să îl caute, dar fără succes. Acesta a scris şi un poem prin care îşi arată admiraţia şi recunoştinţa faţă de el.
În al 24-lea an de domnie, HóngWǔ, fondatorul Dinastiei Ming, a trimis oameni în toată China pentru a răspândi daoismul şi a ordonat ca, dacă cineva îl întâlneşte pe ZhangSanFeng, să îl trimită la el. Dar nimeni nu l-a putut găsi.
Când Yǒnglè (永樂) a devenit Împăratul Dinastiei Ming, şi-a dorit să îl întâlnească pe ZhangSanFeng, care, la momentul respectiv devenise faimos şi foarte influent, şi să îi ceară să lucreze pentru el, în guvern. A trimis mulţi oameni, de multe ori, să îl caute, dar nimeni nu a putut da de el. I-a scris şi o scrisoare prin care îşi exprimă admiraţia şi respectul faţă de ZhangSanFeng, şi prin care îi transmite că aşteaptă cu nerăbdare să îl întâlnească, oricând se decide el să vină.
Scrisoarea a rămas fără răspuns şi nici ZhangSanFeng nu a mai apărut. Împăratul a cerut să se construiască Templul unde se intalnesc Zeii şi o statuie de cupru a lui ZhangSanFeng. El a rămas singurul daoist din Wudang care a fost onorat cu un templu şi cu o statuie la care şi-au adus omagiul cei mai înalţi împăraţi ai Chinei.
De atunci şi până în prezent, ZhangSanFeng a devenit un erou mitic, arhetip al daoistului nemuritor, călugar, războinic şi luptător înzestrat cu puteri supranaturale.