​

Înainte ca halebarda să fie folosită în artele marţiale, era o armă utilizată de infanteria militară în multe locuri ale lumii, din timpuri străvechi. Se folosea ca o sabie de dimensiuni mari, purtând şi numele de „tăietor de cai”. Capătul halebardei şi greutatea lamei îi dau acesteia un avantaj important în aplicarea forţei, generând un impuls foarte puternic.

​

Stilul antrenează deplasări rapide ale picioarelor, în timp ce arma continuă să realizeze tehnici de retezare, tăiere, răsucire şi secerare. Chair dacă lama halebardei care se foloseşte în cadrul antrenamentelor este mult mai uşoară decât cea a tradiţionalei GuanDao, succesiunile de mişcări necesită folosirea ambelor mâini pentru realizarea fluidităţii.

​

Halebarda apare ca simbol în legende, fiind considerată o alegere practică pe timp de război. Astăzi, această formă are rolul de a pregăti corpul pentru utilizarea armelor lungi. Folosind corpul ca punct de sprijin, se pot genera cantităţi foarte mari de forţă şi, pe măsură ce se înaintează în practică, această forţă se concentrează pe tăişul lamei. Antrenamentul pentru această armă include tehnci corporale care îmbunătăţesc loviturile şi scot în evidenţă rezistenţa halebardei.

​