​​

Dàhóng Quán 大洪拳
Pumnul marii inundații

​

Dacă Xiǎohóng Quán este „mama” formelor Shaolin, atunci Dàhóng Quán, Marele Pumn al Inundației, este sora sa mai mare, mai puternică și mult mai impetuoasă. Este una dintre cele mai reprezentative forme ale stilului, fiind considerată un punct de trecere de la nivelul de bază către măiestria marțială. Dacă forma mică te învață structura, forma mare te învață cum să „inunzi” adversarul cu o forță copleșitoare. Numele Dà (大) - Mare nu se referă doar la numărul de mișcări, ci la anvergura lor. În timp ce în forma mică mișcările sunt strânse și defensive, în Dàhóng Quán ele devin expansive. Metafora „inundației” descrie perfect fluxul luptei: o forță a naturii care nu poate fi oprită, loviturile venind una după alta fără pauză.

​

Dàhóng Quán se distinge prin câteva elemente specifice care o fac mult mai solicitantă din punct de vedere fizic:

• Deschidere și Extensie: Mișcările brațelor sunt largi, vizând distanțe medii și lungi. Se pune mare accent pe rotația completă a umerilor și a taliei.

• Agilitate și Sărituri: Spre deosebire de formele mai simple, aici apar săriturile, cum ar fi Téng Kōng Fèi Jiǎo (腾空飞脚) și căderile controlate.

• Forță Explozivă (Fajin): Sunetul este și mai prezent. Loviturile de picior sunt extrem de rapide, iar loviturile de palmă sunt executate cu o intenție clară de a penetra garda adversarului.

• Complexitatea Pașilor: Se folosesc pași de secerare și tranziții rapide prin poziția Xie Bu, care necesită o mobilitate excelentă a gleznelor și genunchilor.

​