​

Dìtǎng Quán este unul dintre cele mai spectaculoase și dificile stiluri din cadrul artelor marțiale. Este stilul care transformă solul dintr-un dezavantaj într-o armă tactică. Filosofia acestui stil este unică: în timp ce majoritatea artelor marțiale te învață cum să rămâi în picioare, acesta te învață cum să lupți după ce ai căzut sau cum să te arunci voluntar la pământ pentru a evita un atac și a lansa o contraofensivă surprinzătoare. Istoric, Dìtǎng Quán era considerat ultima linie de apărare. Dacă un luptător era trântit la pământ, aceste tehnici îi ofereau șansa de a supraviețui și de a întoarce soarta luptei. Astăzi, este una dintre cele mai apreciate forme în competițiile de Wushu modern datorită gradului extrem de dificultate și spectaculozitate.

​

Dìtǎng Quán nu este doar despre luptă, ci despre o stăpânire absolută a controlului corporal în condiții de impact. Include rostogoliri, salturi, căderi controlate (fǎngōng) și răsuciri ale corpului în aer, se concentrează pe lovirea picioarelor, genunchilor și inghinalului adversarului, folosește forța gravitațională pentru a dispărea din fața unui pumn, prăbușindu-se sub raza vizuală a adversarului. Pentru executarea formei este necesară o coloană vertebrală extrem de flexibilă și o rezistență ridicată la impact pentru a executa căderi pe suprafețe dure (tradițional, pe piatra curții templului).

​

Strategia principală în Ditang Quan este înșelăciunea. Practicantul poate simula o împiedicare sau o înfrângere, aruncându-se la pământ. În momentul în care adversarul se apropie pentru a finaliza lupta, practicantul lansează un atac fulgerător (adesea o lovitură de picior dublă sau o secerare) de jos în sus. Tehnicile principale de sol includ:

• Sǎo Tǎng (扫躺): Secerări de picioare la 360 de grade executate dintr-o poziție foarte joasă.

• Diē Fǎ (跌法): Căderi controlate pe spate, pe lateral sau pe burtă care sunt folosite fie pentru a absorbi un impact, fie pentru a lansa o lovitură de picior (ca o catapultă) în timp ce executantul este pe sol.

• Gǔn Fǎ (滚法) : Rostogoliri olosite pentru apropierea rapidă de adversar sau pentru îndepărtarea de o zonă periculoasă.

• Qiǎnjiǎo (前跤): Forfecarea picioarelor pentru a prinde și a trânti adversarul în timp ce practicantul se află la sol.

​

Pentru a practica Ditang Quan fără auto-accidentare, călugării Shaolin urmează un regim de condiționare sever numit „Cămașa de Fier” adaptat pentru spate, coaste și articulații, care presupune începerea antrenamentului pe iarbă sau nisip, după care trecerea la pământ bătătorit, iar în final executarea mișcărilor pe piatră sau ciment, demonstrând asftfel că pot cădea de la înălțimea umerilor fără a suferi leziuni.

​