​​

Fúhǔquán (伏虎拳) - „Boxul îmblânzirii Tigrului”, este o succesiune de mișcări care aduc împreună viteza și ferocitatea unui tigru ce își vânează prada. Mișcările combină tehnici de atac și de apărare, care generează forță printr-o tranziție rapidă și subtilă.

​

Mișcările sunt joase și controlate în acest stil, generând un impuls pe fiecare tehnică ofensivă. Această formă pătrunde și mai adânc în tehnicile complexe de preluare, în loviturile de picior, secerările și tranzițiile între posturi. Punând accent pe succesiuni de bază, această formă aduce practicantul la un nivel mai avansat, învățându-l un nou stil de coordonare și crescând forța, flexibilitatea și viteza.

 

Boxul îmblânzirii Tigrului acordă, de asemena, o atenție aparte conceptului de FaJin, care reprezintă generarea de fortă explozivă în timpul unei lovituri. Se combină suplețea corpului, prin flexibilitate și prin mișcări specifice, cu duritatea corpului, prin forța musculară și prin coordonare, pentru a genera forța explozivă maximă, cu un consum minim de energie. 

​

Aceste tipuri de lovituri sunt de obicei destinate zonelor sensibile ale corpului. Loviturile sunt joase și se transformă rapid din blocaje în lovituri. Acest lucru ajută la menținerea forței pentru fiecare mișcare, reorientând astfel atenția practicantului asupra corpului în întregimea lui.

​

Fúhǔquán este o formă considerabil mai lungă, mai intensă și mai complexă decât formele de bază. Ea părăsește deplasarea strict liniară și explorează scheme de mișcare multidirecționale (în unghiuri de 45 și 90 de grade), simulând lupta cu mai mulți adversari.

​

Practicantul trebuie să exprime mentalitatea unui tigru la vânătoare—concentrare absolută, mișcări inițiale silențioase și moi, urmate de o ferocitate controlată în momentul atacului. Privirea (yǎnshén 眼神) este intensă și focalizată. Loviturile nu se bazează pe tensiune musculară rigidă, ci pe întinderea și eliberarea bruscă a tendoanelor și fasciilor, structurată prin deschiderea și închiderea pieptului și a spatelui. Toate mișcările de răsucire ale trunchiului, extrem de prezente în formă, sunt ghidate de talie - dāntián (丹田), centrul de greutate rămânând mereu jos și stabilizat. Învățând să controleze o formă atât de rapidă și violentă fără a pierde conexiunea internă și respiratia corectă, practicantul înțelege cu adevărat conceptul de „liniște în mijlocul mișcării” - yǐ jìng zhì dòng (以静制动).

 

Este forma care „arde” cele mai multe calorii și dezvoltă o rezistență cardiovasculară și musculară de fier, pregătind picioarele și articulațiile pentru solicitările din aplicațiile marțiale reale - sǎndǎ (散打). Astfel, stăpânirea formei fúhǔquán (伏虎拳) demonstrează că un artist marțial din Wudang nu posedă doar grație și fluiditate, ci și o forță explozivă, capabilă să fie aplicată eficient în autoapărare.

​​