​​

Shéng biāo este una dintre cele mai spectaculoase, letale și dificile arme moi - ruǎn bīngqì (软兵器) din cadrul artelor marțiale chineze și ale stilului Shaolin. Ea aparține aceleiași familii de arme flexibile ca și lanțul cu nouă secțiuni - jiǔjiébiān (九节鞭), dar se distinge prin raza sa enormă de acțiune și prin modul unic în care combină mișcările circulare continue cu atacuri liniare precise.

​

Arma are o construcție deceptiv de simplă, dar extrem de eficientă:

• Biāo tóu (镖头): Vârful de metal (săgeata), tăiat în formă de romb, piramidă sau frunză de salcie, greu și foarte ascuțit la vârf.

• Shéng zi (绳子): Frânghia propriu-zisă, lungă de obicei de 3.5 până la 5 metri (în funcție de înălțimea și anvergura practicantului). Tradițional, este confecționată din mătase mpletită sau bumbac durabil.

• Biān cǎi (鞭彩): Mănunchiul de mătase roșie sau verde atașat imediat sub vârful metalic. Acesta are rolul de a încetini ușor zborul prin frecarea cu aerul (oferind stabilitate), de a absorbi sângele în luptă reală și de a distrage atenția adversarului de la traiectoria precisă a vârfului.

​

Natura armei dictează un stil de luptă complet diferit față de armele rigide. O săgeata cu frânghie nu poate fi pur și simplu împins; el trebuie purtat de forța centrifugă. 

• Fān shéng (翻绳) & Chán shéng (缠绳) — Înfășurarea și Desfășurarea: Practicantul rotește frânghia în jurul diferitelor articulații și părți ale corpului — gât, umeri, coate, talie, genunchi și picioare. Aceste puncte de contact acționează ca niște scripeți sau pivoți care schimbă instantaneu lungimea, direcția și viteza de rotație.

• Shè biāo (射镖) — Lansarea / Tragerea: Când frânghia este eliberată din starea înfășurată, toată energia acumulată se descarcă pe o linie dreaptă, aruncând vârful metalic înainte ca pe o săgeată.

• Shōu biāo (收镖) — Retragerea: Imediat după ce a atins ținta (sau dacă atacul a fost ratat), practicantul trage rapid de frânghie sau își folosește corpul pentru recăpăta inerția și a trece din nou în mișcare circulară, fără a lăsa arma să cadă.

​

Dintr-o perspectivă de luptă, Shéng biāo se bazează pe înșelăciune. Adversarul nu poate aprecia cu exactitate cât de lungă este frânghia împăturită în mâinile practicantului. Marea majoritate a mișcărilor par a fi blocaje defensive circulare în jurul corpului. Lansarea liniară are loc într-o fracțiune de secundă, vizând de obicei gâtul, ochii, pieptul sau articulațiile adversarului. Fiind o armă flexibilă, dacă adversarul încearcă să blocheze frânghia cu o sabie sau o spadă, frânghia se va înfășura pur și simplu pe arma inamică, iar vârful metalic își va continua traiectoria spre țintă. 

​

În mănăstirea Shaolin, Shéng biāo (绳镖) este predată doar elevilor avansați care au stăpânit deja fundamentele corpului - shēnfǎ (身法) și ale deplasărilor - bùfǎ (步法). Din acest motiv, există și un proverb marțial: „Sabia îți poate tăia degetele, dar frânghia îți poate lua capul.” Astfel, pentru a preveni accidentările grave un începător se antrenează luni de zile folosind o bucată de pânză grea sau un sac de nisip moale în loc de biāo tóu (镖头) metalic. Frica de a fi lovit face corpul rigid; totuși, cea mai mică ezitare sau ezitare de ritm face ca săgeata grea să ricoșeze direct în practicant. Prin urmare, stăpânirea stării de relaxare sub presiune (róu - 柔) este condiția obligatorie pentru a controla această armă.

​