Antrenamentul cu arme în Wǔshù (武术) reprezintă o etapă superioară în dezvoltarea unui practicant, trecerea de la munca „cu mâinile goale” - Quánfǎ (拳法) la stăpânirea unui obiect exterior corpului. În filosofia artelor marțiale chinezești, arma nu este privită ca o unealtă separată, ci ca o extensie directă a corpului și a intenției (Yì, 意), prin care forța generată de la sol este transmisă până la extremitatea ultimă a lamei sau a lemnului.

 

La început, arma este percepută ca un corp străin care îngreunează mișcarea sau dezechilibrează. Obiectivul antrenamentului este ca arma să devină invizibilă în percepția practicantului — o prelungire directă a oaselor, articulațiilor și tendoanelor. Lucrul cu arma amplifică orice greșeală de tehnică. Forța -  Fājìn (發勁) nu se generează din brațe sau umeri, ci pornește din picioare, este articulată prin șolduri și trimisă exploziv prin braț către armă. Dacă conexiunea dintre corp și sol este slabă, arma își pierde viteza, controlul și impactul. În Wushu, privirea = Yǎn (眼) ghidează intenția - Yì (意), iar intenția conduce arma. O mișcare tehnică perfectă este nulă dacă privirea nu urmărește punctul de impact sau dacă atitudinea marțială - Shēnfǎ (身法) nu este prezentă.

​

Înainte de executarea rutinelor complexe, antrenamentul începe cu exerciții repetitive de bază - Jīběn Gōng (基本功) axate pe deprinderea mânuirilor: rotiri, răsuciri, schimbări de priză, blocaje și tăieturi simple. Această fază dezvoltă forța încheieturilor, flexibilitatea umerilor și rezistența antebrațelor.​ Fiecare tip de armă impune o dinamică distinctă a corpului. Antrenamentul educă capacitatea de a alterna momentele de explozie maximă - Gāng (刚) cu cele de tranziție fluidă - Róu (柔). De asemenea, sincronizarea dintre pași - Bùfǎ (步法), poziții și mișcarea armei este esențială pentru menținerea centrului de greutate.​ În final, secvențele codificate de mișcări, adică formele, învață practicantul cum să gestioneze spațiul, direcțiile de atac și tranzițiile rapide între defensivă și ofensivă. Totodată, înțelegerea aplicației reale transformă o simplă mișcare estetică într-una funcțională și plină de marțialitate.

​

Din punct de vedere fizic, antrenamentul cu arme dezvoltat în Wushu crește considerabil densitatea musculară, mobilitatea articulară (în special la nivelul umerilor și bazinului) și coordonarea intermusculară fină. Mental, exercițiul necesită un nivel extrem de ridicat de prezență și focalizare. Viteza de rotație și masa obiectului mânuit nu permit momente de deconectare; orice lipsă de atenție se traduce prin pierderea controlului. Astfel, practica devine o formă de meditație în mișcare, unde calmul interior se combină cu o stare de alertă maximă.

​

În școala noastă se predau următoarele arme:

• Jiǎn (剑) - Sabia dreaptă cu două tăișuri

• Dāo (刀) - Sabia curbă cu un singur tăiș (paloșul)

• Gùn (棍) - Bastonul lung din lemn

• Qiāng (枪) - Sulița lungă

• Shàn (扇) - Evantaiul

• Fúchén (拂尘) - Biciul taoist

• Pǔdāo (朴刀) / Guāndāo (關刀) - Halberda chinezească

• Fāngbiànchǎn (方便铲) - Lopata călugărului

• Sānjiégùn (三节棍) - Bastonul în 3 secțiuni

• Jiǔjiébiān (九节鞭) - Lanțul în 9 secțiuni

• Shéngbiāo (绳镖) - Sageata cu sfoară

​