Xuángōngquán (玄功拳) în 3 părți este forma care se studiază în continuare. În timp ce Jīběnquán (基本拳) are rolul de a preda posturile principale, loviturile de picior de bază și tranzițiile directe, seria de trei forme Xuángōngquán, exprimate simplu ca Yī Shù (一路), Èr Shù (二路), Sān Shù (三路), reprezintă nucleul tehnic al stilurilor destinate luptei cu mâna goală, conținând lovituri de pumn și de picior mult mai variate, tranziții mai complexe și tehnici de preluare. Numele face referire la termenul taoist Xuán (玄), care indică profunzimea, misterul și subtilitatea legilor naturii reflectate în mișcare.

​

Prima formă din serie se concentrează pe stabilirea unei baze marțiale solide, alternând linii clare de atac și apărare. Este o formă directă, viguroasă și excelentă pentru deschiderea articulațiilor. Predomină mișcările rectilinii îmbinate cu eschive scurte. Accentul se pune pe claritatea fiecărei posturi și pe execuția corectă a tehnicilor de braț în deplasare. Include lovituri de pumn directe - chōngquán (冲拳), blocaje ascendente și secvențe rapide în gōngbù (弓步) și mǎbù (马步). Are ca obiectiv sincronizarea mișcării brațelor cu pașii, asigurându-se că forța pleacă din picioare și se manifestă prin pumni fără a tensiona umerii.

​

A doua formă crește semnificativ complexitatea dinamică. Ea introduce un joc de picioare mult mai evaziv și schimbări bruște de înălțime, solicitând o flexibilitate superioară a șoldurilor. Mișcarea devine mai fluidă și circulară înainte de impact. Apar tranziții rapide de la stări foarte înalte la prăbușiri controlate la nivelul solului. Se folosește intensiv poziția chābù (叉步) pentru secerări sau atacuri joase, urmată imediat de ridicări pe un singur picior în posturi de echilibru - dúlìbù (獨立步). De asemenea, introduce palme tăioase și tehnici de agățare. Are ca obiectiv dezvoltarea abilității de a eschiva sub nivelul atacului adversarului și generarea forței explozive - fǎjìn (发劲) din poziții extrem de joase sau asimetrice.

​

A treia formă este cea mai scurtă și mai complexă din serie. Ea combină lecțiile primelor două părți și le infuzează cu o estetică și o tactică marțială profund influențată de principiile interne. Tranzițiile dintre mișcări devin aproape complet fluide, amintind de mișcarea apei, însă finalizarea tehnicilor păstrează o duritate marțială. Schimbările de direcție sunt imprevizibile, explorând unghiuri multiple. Conține mișcări de rotire a taliei - yāoshuǎ (腰耍), lovituri de picior complexe (cum ar fi loviturile prin biciuire sau salturile ușoare), tehnici de capturare a brațelor și lovituri duble cu palmele - shuāngtuǐzhǎng (双推掌). Are ca obiectiv integrarea completă a corpului. Mișcarea nu mai este segmentată; brațele, picioarele și trunchiul se mișcă ca un singur organism ghidat exclusiv de intenție - yì (意).

​

În pedagogia din Wudang Sanfeng Pai (武当三丰派), stăpânirea acestei trilogii este considerată esențială pentru oricine dorește să treacă mai departe la studiul armelor tradiționale sau la formele avansate, atât interne, cât și externe, deoarece oferă corpului agilitatea, structura și inteligența marțială de care are nevoie.

​